.

Pe pereți mi se scurge tristețea. Pun niște ligheane, să nu ajungă la vecini, să nu se umple blocul acesta cu oameni normali, cu copii, care bat mingea și aleargă pe scări și striga mami-mami. Să nu ajungă în stradă, să se facă polei, să fie oase rupte și accidente mortale. O țin doar pentru mine, strânsă, la piept, să îmi tină de cald și de foame. Doar ție ți-o arăt uneori, când mă pui să deschid gura mare: „aaaaaaaaa

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu