(de-ar fi să) mai

Ia-mă de mână, să trecem luna mai, să nu mă împiedic iar în mijlocul drumului, să dea vreun tramvai peste mine, vreun biciclist sinucigaş sau un copil buimac,  cu ochii pe partea cealaltă a drumului, la toneta cu îngheţată, pardon, că nu mai e la modă, mai bine la patiseria cu merdenele, unde s-a îndrăgostit vara trecută de vânzătoarea Lili, blondă, cu strungăreaţă, uşor rârâită şi cu breton filat.

Hai, ţine-mă strâns de mână, până trecem şi luna asta, cel mai frică îmi e să nu mă lovească salvarea, chiar pe zebră, cum am văzut la ştiri că s-a mai întâmplat.
Dar nu cu tine, cu tine totul e simplu, chiar şi hainele cu care îmi îmbrac în fiecare dimineaţa  moartea, de-acum iminentă -  serios, ce mai înseamnă 20-30 de ani raportat la timpul universal !? - făra zorzoane şi fără farduri, că aşa-i mai stilat.

Singura muncă va fi să trec strada asta. Hai, vino, strânge-mă de mână, în iunie totul va fi bine, vom mânca împreună cireşe, de mai, desigur, că sunt primele, apoi vom povesti copiilor altora cum ne-am întâlnit noi la o trecere şi de-atunci cum nu te-am mai lăsat.

încăperi revizitate

Dacă eu sunt memoria ta, tu cum o să mai ştii că am fost vie, că am existat într-adevăr, că te-am iubit încă ?

Încă mai mult decât moartea, mă sperie uitarea care o să vină. E ca şi cum viaţa pe care am trăit-o împreună nici nu a existat, de vreme ce a fost fără martori, fără urmă.

Te-am simţit ştergându-te de pământul moale din care veneam. Undeva, în urmă,  mâna mea ar fi vrut să te ţină de mână,dar, fără amintiri, o să ţi se pară pe veci o mână  străină.