încăperi revizitate

Dacă eu sunt memoria ta, tu cum o să mai ştii că am fost vie, că am existat într-adevăr, că te-am iubit încă ?

Încă mai mult decât moartea, mă sperie uitarea care o să vină. E ca şi cum viaţa pe care am trăit-o împreună nici nu a existat, de vreme ce a fost fără martori, fără urmă.

Te-am simţit ştergându-te de pământul moale din care veneam. Undeva, în urmă,  mâna mea ar fi vrut să te ţină de mână,dar, fără amintiri, o să ţi se pară pe veci o mână  străină.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu